Header Ads

Cine e Reptilianul

The Secret Bucharest of Reptilianul - an interview about urban explorations



REPTILIANUL represents a collective, aspirational character I would say. It is the raw desire to discover, to experiment, repressed for the most of us, but rediscovered while looking at your photographic testimonies and reading your texts about that hidden Bucharest, hidden or just masked of by our habits. How is this impulse working for you? Where did it start? Do you have any idea where it will end?
Curiosity did not kill the cat. I think everyone is pushed by the need to know. It’s a food more or less spiritual which ranges from books to people and places.  All that matters is to find the source of this desire and the path to new discoveries. I used to spend my time with friends from high school in such abandoned places. We used to drink beer, have fun, starting interesting conversations, but it was only later that I started to take pictures of these places that hosted our spare time. First I wasn’t involved in large documentations about those houses and hotels that we loosed ourselves in the corridors, but I felt it necessary at some point. It was necessary because it was filling the blank from all this leisure activity. Bucharest looked differently; even nowadays I find new things to tell stories about. It is hard to quit such an addictive passion. I will keep on discovering more and more places as I know best: along with friends.

Is your Bucharest accessible to anyone? What will somebody need to follow your steps in this adventure?
No, and this is one of the reasons for my blog existence. I can say it is difficult to gather a group of people for an organized exploration. You face several obstacles depending on the chosen location, from the security guards and troubles with authorities to complicated infiltration methods, where you need a good physical condition. The rest can be bought: a proper outfit, boots, a flashlight and, obviously, the camera. That’s why usually my explorations are very spontaneous. My Bucharest is accessible to anyone ready to compromise and mostly to risk.

How do you learn about the stories of the places you visit?
From different sources. Now don’t imagine I’m always like a bookworm, but I search whatever I can find on the internet, then I open the books and add or fix up the information. Sometimes I find somebody’s words interesting and I write them down. 

Do you have strange stories from your expeditions? Did some guard ever turn into a dragon or a catacomb into a palace?
There are so many stories to tell. Quite unforgettable is the exit from Dunărea Hotel near the North Railway Station. It was on Christmas and I had to jump from about six metres high. There was no other way to get out so I jumped right in the snow, which was very thick. On other occasion I spent the New Year’s Eve on the roof of Victoria Casino to see the fireworks. The interior of the building is incredibly beautiful and it is one of my favorite houses in Bucharest.  Beyond the aged façade there are still red carpeted stairs, architectural details and a lot of mirrors. At that time the roof was icy and slippery. I was scared like hell but it was really worth.  
I had also encountered angry people calling for reinforcements! The police searched us and after long contradictory discussions, we had always won. But you also have to keep in mind that sometimes the shameful running is healthy!

Which are your dearest Bucharest discoveries; the best moments that you can easily recall?
There are the moments described above and the summer nights on the roof of Adevărul Building near the Military Circle. We used it as a meeting point and there were lots of us coming. Another crazy exploration pushed me to the top of IFMA Tower in Basarab, where I have celebrated with a friend the new reached height.

Where are the most beautiful buildings in Bucharest and why are they beautiful?
I love Elisabeta Blvd. Much of the buildings are currently rehabilitated, such as Cismigiu Hotel and Boulevard Hotel. Here is the City Hall building, also in rehabilitation, across the road from Cismigiu Park.  

If someone will feel like it, they could join you in your Bucharest expeditions, or the adventure is only at the personal level?
As I said, the adventures are wonderful thanks to the friends. I believe I went all by myself only twice or three times and I did it because I was passing by at the right time.

Is there any place that definitely should be explored by any Bucharest inhabitant or tourist in order to feel the pulse of the city?
Yes, I would recommend to anyone to go up on the buildings in the city centre. Sunrise and sunset are special, but both during daytime and at night Bucharest looks more beautiful from above. A unique feeling overwhelms you, the one of being above the crowd, which unfortunately disappears as quickly as you get off and reach the street level.

How do you start your exploration? Do you plan it?
Not really, I prefer the spontaneous expeditions. I like being surprised and I wouldn’t like to spoil this by planning it.

Have you ever done a show with your photographs? 
I didn’t, but I have a plan for a show at the end of this spring. I also have some other few surprises on-going.

Is this a source for earning a living? It is a way of life or just a hobby?
It is only a passion that I discover a name over time – urban exploration. And it is much more than that, it is a life story of people discovering a beautiful city.

Explorarea urbană după Reptilianul


Vreau să pun accentul pe ceea ce a însemnat din totdeauna Reptilianul.
Am pornit împins de un entuziasm pe cale de dispari
ție, caci eram printre puținii tineri care se băgau prin astfel de locuri. Mai erau grafferii care umblau pe sub oraș și pictau sau diverși studenți si membrii ai comunităților online care plănuiau mici expediții prin forturi sau orice era legat de tuneluri. În principiu, vedeam Bucureștiul ca pe un cadou gata să fie desfăcut, dar nici noi nu ne-am dat seama imediat de numeroasele aventuri ce urmau.

E drept ca n-am avut o viziune amplă asupra lucrurilor care au urmat. Nu intuiam necesitatea imortalizării momentului, ba din contră îl păstram nealterat și ascuns. Mistificam pe alocuri anumite aspecte din aceste expediții cu prietenii, colegi de liceu, și petreceam timpul descoperind un oraș ascuns doar pentru simplul fapt că ne plăcea ineditul. Totuși știam să fac diferența dintre așa numiții exploratori, cum ne-am auto-intitulat, și teribiliști. Pe cei din urmă îi vedeam foarte imaturi, lipsiți de dorința de a aprofunda descoperirea și aplecați aproape întotdeauna spre profanarea locului, implicit vandalism.

Prin definiție noi trebuia să fim altfel. Atunci a fost momentul când am simțit nevoia unui aparat foto. Trebuia să reușesc cumva să păstrez clipa petrecută în asemenea spații fără a altera în vreun fel conținutul. Abia astăzi realizez că toate fotografiile astea nu reprezintă decât o prea mică parte din tot ce aș dori să arăt unui public țintă. Adevăratul mesaj a fost și încă mai este transmis prin viu grai. Mă refer la prietenii alături de care mi-am riscat pielea ca să ajung să spun o poveste. Oricine, dacă își propune, poate face fotografii mai bune în aceleași obiective abandonate prin care am fost. Dar nimeni nu va putea spune aceeași întâmplare sau aceleași faze spontane. Fiecare va avea de povestit propria pățanie. Asta ne face diferiți.  

Sentimentul pe care-l ai când te afli pe unul dintre cele mai înalte turnuri din oraș, după ce ai sărit garduri cu sârmă ghimpată și te-ai rugat să nu dai nas în nas cu paznicii.
Momentul când realizezi că ești primul după mulți ani care a pus piciorul într-o clădire istorică abandonată. Scenele petrecute în interiorul ei par încă în desfășurare, iar personajele iau naștere din praful pe care l-au ridicat pașii tăi spre contemplare.
Misterul care te cuprinde în întunericul orașului de sub oraș. Simplul gând că ai reușit să găsești o cale subterană secretă altora te face mai puternic. Sau mai inconștient. De aceea pun mare accent pe o foarte mare atenție și precauție. Orice rezultat satisfăcător e umbrit de o gamă largă de riscuri fără de care nu există adrenalină. Este un circuit firesc, în urma căruia ajungi să dobândești diverse cunoștințe istorice, arhitecturale sau de altă natură, o mai bună viziune asupra societății, atenție distributivă, iscusime, prietenii de durată, voie bună, fotografii și povești de împărtășit. Cu astfel de gânduri am început să scriu pe Reptilianul și asta înseamnă pentru mine explorarea urbană.




Alex Iacob alias Reptilianul umblă prin locuri neumbate pentru a ne descoperi faţa nevazută a Bucureștiului. În căutarea unei povești în imagini este gata să-şi asume orice fel de risc: intră în clădiri părăsite, se urcă pe cele mai înalte turnuri, traversează tuneluri insalubre și are chiar curajul de a merge în zone interzise. Pasiunea sa pleacã dintr-o nesăţioasa sete de cunoaştere și din dorinţa de a arăta şi altora ceea ce vede.

Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Când şi de unde ţi-a venit ideea acestui blog?
Alex Iacob (Reptilianul): Eram la liceu, în urmă cu vreo cinci ani, când am început să caut astfel de locuri. Umblam cu câțiva colegi și ne aventuram prin buncăre, hoteluri, hanuri și alte case, toate părăsite. Doream să găsim locuri noi, neumblate și ne satisfăcea ideea că eram primii care pășeau în ele. Aici ne întâlneam mai mulți la o vorbă sau la o bere și s-au închegat prieteniile pe care le am și astăzi.
Iulia Cimpoeru (Contentpedia)Cât timp iţi ia documentarea de a gãsi un loc pãrãsit şi cum procedezi?
Alex Iacob (Reptilianul): De obicei mă plimb și când găsesc o clădire mai avariată sau abandonată nu ezit. Ne strângem imediat și găsim o cale de acces. Nu planific astfel de explorări pentru că de multe ori întâmpinăm obstacole și riscuri care ne-ar bloca. Sunt cazuri, în schimb, când caut pe hărți online anumite imobile. Le examinez din fața calculatorului până irosesc toate mijloacele. Adun echipamentul necesar, îmi strâng prietenii și mergem la fața locului.
Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Ĩntr-un blog post combini textul (descriptiv) cu imaginile, de ce procedezi în acest mod?
Alex Iacob (Reptilianul): Nu cred că toate imaginile vorbesc cât o mie de cuvinte. Consider că fiecare fotografie este mai valoroasă dacă i se spune povestea. Mizez pe întâmplările unice din spatele fiecărei explorări. Mai mult de atât, este nevoie de câteva precizări privind istoricul locului pentru că blogul meu are și funcția de a informa, pe lângă cea de a atenționa publicul de existența unor astfel de imobile.
Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Care sunt fotografiile care atrag cel mai mult trafic din observaţiile tale de pâna acum?
Alex Iacob (Reptilianul): Cred că cele ale Bucureștiului văzut de sus. Publicul e fascinat de orașul mult mai frumos observat de pe înălțimile blocurilor. Contează și momentul zilei, lumina soarelui la apus, folosirea liniilor de perspectivă sau ale celor de ghidaj. Când reușesc să le îmbin pe toate am parte de toată atenția publicului. De asemenea, oamenii care mă urmăresc sunt intrigați de cadrele cu interioarele unor case părăsite foarte cunoscute, dar în care n-au reușit să intre. E vorba de curiozitate și mă bucur când reușesc să o potolesc.
Iulia Cimpoeru (Contentpedia): Care a fost cel mai dificil loc în care ai fotografiat ?
Alex Iacob (Reptilianul): Unul dintre cele mai dificile locuri în care am reușit să intru a fost turnul de testat lifturi, IFMA, de la Basarab. N-am cum să povestesc detaliat tot traseul, însă pot spune că am fost nevoit să sar câteva garduri, să trec de sârma ghimpată, să mă fac nevăzut și să ocolesc paznicii. A urmat o mică schemă de alpinism, iar apoi m-am văzut înăuntrul turnului. 
Îmi doream mult să ajung aici, iar orice aprobare mi-ar fi știrbit aventura infiltrării și adrenalina pe care o caut. Am urcat 114 metri pe scări pentru a vedea un altfel de București, supus și făcut parcă din plastilină. E o senzație unică, aceea de a crede că poți schimba ceva atât de mare.




  • www.egirl.ro/lifestyle/muzica-si-vedete/prin-praf-plin-de-istorie-reptilianul-8423
  • www.vice.com/ro/read/explorarile-urbane-sunt-un-sport-extrem
  • www.bucharest-tips.com/articles/16-what-to-do-the-secret-bucharest-of-reptilianul-an-interview-about-urban-explorations
  • www.b365.ro/tanarul-care-a-gasit-buncarul-lui-ceausescu-de-sub-opera_197945.html
  • www.ziare.com/cultura/arhitectura/explorarea-bucurestiului-uitat-interviu-cu-tanarul-care-a-gasit-buncarul-lui-ceausescu-de-sub-opera-1268092
  • www.iqool.ro/reptilianul-despre-partea-nevazuta-a-bucurestiului
  • www.contentpedia.eu/interviu-alex-iacob-reptilianul-despre-content-foto-din-cladiri-parasite
  • www.takingonthegiant.com/2014/02/03/iacob
  • www.teenpress.ro/interviuri/people/interviu-cu-reptilianul
  • www.planetadristor.com/engelthal-sau-valea-ingerului
  • www.alexandradogaru.wordpress.com/2015/09/25/alex-iacob-curiozitatea-teribilismul-si-dorinta-de-apartenenta-la-un-grup-au-precedat-nasterea-ideii-de-explorare-urbana-prin-fotografie



25 de comentarii:

  1. Minunat, Alex! Tare mi-as dori sa fie cat mai multi "reptilieni" asemenea tie: curiosi, cu simt de observatie si cu talent la scris! (Poate nu mai putin important, nu pot sa-ti descriu bucuria mea sa gasesc un blog scris intr-o romana impecabila.)

    RăspundețiȘtergere
  2. Cine stie ce-or face alti reptilieni:))
    Va multumesc frumos si sper sa nu ma las pe o ureche ci sa continui cu multe alte lucruri si locuri interesante.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Doamna Colfescu stie ce spune deoarece si dansa este un mester al condeiului si-i admir istorioarele bucurestene. Te rog continua cu aceste escapade istorico-arhitecturale. Nu stiu daca cunosti acest blog: http://sarahinromania.canalblog.com. Este si el o fereastra a Bucurestiului.
      Numai de bine,
      Nicole

      Ștergere
    2. Am participat la o conferinta dedicata urbanismului in care prezenta si doamna Colfescu si am fost destul de prins de felul dansei de a povesti. :D

      cat despre blog: ochit si bifat!

      Ștergere
    3. salut! sa te uiti cand ai timp pe aici: http://atelier.liternet.ro/articol/7196/Dragos-Carbuneanu/Tacerea-zidurilor-Penitenciarul-Ramnicu-Sarat.html

      e un mini reportaj foto despre penitenciarul ramnicu sarat pe care l-am facut in liceu. cladirea e foarte interesanta si plina de istorie

      Ștergere
    4. Salut Dragos, cred ca ai putea exploata si mai mult intregul penitenciar, e foarte interesant.

      Ștergere
    5. Am mai multe fotografii, insa doar acelea sunt publicate pe liternet. Singurul meu regret e ca nu am ajuns si la subsol... poate pe viitor

      Ștergere
  3. Foarte interesant blog. O sa-l urmaresc de acum incolo!

    RăspundețiȘtergere
  4. Superb Blog, keep up the good work! ;)

    RăspundețiȘtergere
  5. am sa urmaresc acest blog de acum incolo..este foarte interesant.faci o treaba buna...este minunat sa iti descoperi propriul oras. iti multumesc si pentru vizita...

    RăspundețiȘtergere
  6. Foarte, foarte interesant. Tine-o tot asa:)

    RăspundețiȘtergere
  7. Stunning blog, terrific photos. So much beauty in so much decay...

    RăspundețiȘtergere
  8. Ce poti spune?
    Un "copil" care DA PESTE NAS ULTRAMERITAT tuturor celor ce PRETIND ca APARA PATRIMONIUL NATIONAL....!
    JOS PALARIA!
    LA MULTI ANI!

    PS- am ochit o cladire FRUMOASA - veche dar in utilzare actual- in ex-conacul DUDESTI - e vis-a-vis de cladirea RADET de pe strada ILIOARA - poarta are o covrigarie :-))
    Poate luam cumva legatura .
    Cristian Nicolae

    RăspundețiȘtergere
  9. @niku: La multi ani si tie! Pun pariu ca sunt multi alti "copii" care cauta aventura prin locuri asemanatoare. Sa nu uitam si de adultii "copii".
    Legat de acea cladire ma voi documenta sa vad la ce te referi mai exact :D

    Un an nou fericit!

    RăspundețiȘtergere
  10. Te-am descoperit tarziu, Alex, dar ma bucur si asa! Am multe de citit pe blogul tau, mult "de recuperat"!
    Felicitari din toata inima, e cu-adevarat impresionant tot ce faci!
    Sa ai un an bun si frumos, cu inspiratie pentru noi si inedite subiecte! Bucurestiul e locul ideal pentru asta!
    Ileana

    RăspundețiȘtergere
  11. Felicitari pentru tot ce fotografiezi si scrii. Este foarte important, in special pentru cei care vor veni dupa noi sa aiba o ideie cum a aratat Bucurestiul odata.. Orasul se schimba mult prea repede si din pacate.. in rau. Aici, in USA profesiune d-tale, a lui Radu Oltean sau Raiden se numeste "architectural historian". Continua, te rog.
    Nicole

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc Nicole! Ma urmaresti din USA sa inteleg si ma bucur enorm. Da, ca toate celelalte si Bucurestiul se transforma si asta voi tot continua sa fac: sa surprind procesul asta de transformare.

      Ștergere
    2. Bineinteles ca te urmaresc. Dece nu? Sunt plecata de foarte multi ani dar m-am nascut in Bucuresti si cunosc multe din cladirile care azi sunt pe cale de disparitie. De aceea am raspuins mai des la blogul privind vila Miclescu dela sosea. Este adevarat ca acel mitocan care a cumparat casa mai demult a vandut-o unui cetatean german? Poate asa sa mai aiba o sansa.. Numai de bine si persevereaza..
      Nicole

      Ștergere
    3. Asa este, exista o proximitate psiho-afectiva!
      Ei bine, am primit un comentariu la articolul despre casa Miclescu, pe care cred ca l-ai citit, in care un domn afirma ca a cumparat domeniul in urma cu cateva luni si intentioneaza sa-l renoveze. Voi incerca sa aflu mai multe in masura resurselor si timpului disponibile.

      Ștergere
  12. De care reptilian esti - pe partea pozitiva sau pe partea negativa ??? Astept raspuns...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu m-am gandit la asta inca. probabil dincolo de sferele lumesti plusul si cu minusul se contopesc

      Ștergere
  13. http://www.romanialibera.ro/exclusiv-rl/reportaj/subteranele-ascunse-ale-capitalei-12070.html In afara de acest articol a mai existat unul cu Camil Roguski tot in RL in care vorbea si de alte tuneluri din Buc. Acum nu stiu de ce nu mai poate fi accesat pe net. Despre constructia tunelului intre CC Palat imi aduc aminte si eu. S-a sapat intai pe jumatate din Calea Victoriei apoi s-a astupat si s-a sapat pe cealalta jumatate. Despre alte tuneluri sint lucruri interesante in cartea "Enigmele Bucurestilor" a lui Simion Saveanu. Timp sa ai, ca lucruri de redescoperit sunt destule! :)

    RăspundețiȘtergere
  14. Minunat ceea ce faci...Felicitari si iti multumesc ca intr-un fel, ma faci sa fiu mandra ca sunt romanca!

    RăspundețiȘtergere

Copyright © 2009-2017 by Reptilianul Collective. Un produs Blogger.