joi, 30 ianuarie 2014

Doamnei 12



Încă din 2006 au existat planuri de restaurare a imobilului de pe str. Doamnei nr. 12, unde a avut sediu Societatea de Asigurări "Naționala" (vezi articolul). Aici beneficiarul SC INTER CROSS SRL urmărea să deschidă un hotel și alte spații comerciale. Se aviza demolarea construcției existente în scopul refacerii identice a acesteia. SC CLADRA-ARHITECT SRL a propus acest proiect prin care urma să se reconstituie fațadele și să se păstreze scara monumentală în zona centrală a clădirii. De asemenea, se avea în plan crearea unei străzi interioare/pasaj care unea străzile Smârdan și Blănari. Trecătorii aveau astfel ocazia să experimenteze spațiile clădirii - parterul și mezaninul unde ar fi adăpostit diverse spații comerciale și scara interioară care unește aceste două nivele. S-au relevat tavanele elegante de la parter și au fost redesenate pentru noile spații, unul dintre ele urmând să fie rezervat pentru PRADA. Mai mult de atât, se specifica adăugarea a două etaje retrase suplimentare, a unui restaurant cu terase verzi de unde se putea vedea Bucureștiul vechi și a cupolelor transparente reprezentate în documentele anexate.  Însă soluția structurală și istoria clădirii au fost provocări devenite obstacole. Mai multe detalii în PDF-ul de mai jos. 





marți, 28 ianuarie 2014

Orașul alb



M-a copleșit un sentiment de încetinire a timpului când am urcat pe bloc să fotografiez împrejuriminile Universității. La urma urmei, de-o iarnă avem parte în fiecare an și trebuie să știm să ne bucurăm de ea.



joi, 23 ianuarie 2014

Film documentar: Engelthal, Valea Îngerului (TEASERE)



Campania a fost o reușită puțin sperată. Nu credeam că voi putea ajunge atât de repede de la idee la faptul împlinit. Prin WeAreHere am reușit să strângem bugetul necesar realizării acestui documentar despre un sat părăsit. Mai mult de 50 de persoane ne-au sprijinit ideea în schimbul realizării ei și a tuturor celorlalte recompense pe care le-am promis. Profit cu această ocazie să anunț că livrările recompenselor vor întârzia puțin. În orice caz, la sfârșitul lunii februarie-începutul lunii martie filmul Engelthal, Valea Îngerului va fi gata. 

În total am făcut trei expediții până în acest sat abandonat. Două le-am parcurs ori singur ori în compania unei fete curioase din Sibiu care mi-a fost și ghid al orașului (mulțumesc Mădă!), iar o a treia expediție și cea mai importantă am făcut-o alături de Ioan-George Pancencu și Robert Casmirovici, buni prieteni încă de pe vremea liceului. 

După ce ne-am cazat undeva în Buia, cel mai apropiat sat de cel abandonat, George, Robert și cu mine am început filmările propriu-zise. Se întâmpla înainte de Crăciun, pe o ceață binevenită în acele momente. Reușea să îmbrace într-o aură și mai misterioasă cunoscutul castel din Buia, unde au locuit numeroase familii printre care Bolyai, Bathory, Thold, ba chiar și voievodul Mihai Viteazu. Astăzi, mai mult ca ieri, se află în ruină și așteaptă să i se pregătească ceva din partea autorităților locale. 

Tot de aici, chiar de lângă ce-a mai rămas din castel, pornește drumul spre Engelthal/Mighindoala. Este un drum de vreo patru kilometri de pietriș amestecat cu nisip și noroi. O cale care urcă și coboară peste dealuri și pe care am avut ocazia să vedem soarele cum alungă toată ceața, coborând-o în văi.  

În tot acest timp, gazda noastră - dl Dionisie, ne-a însoțit și ne-a fost un ghid deosebit. Ne-a povestit despre pomii de-acolo, despre obiceiurile vechilor locuitori, el însuși copilărind în Engelthal. Ne-a localizat casele cu povești deosebite și oamenii pe care nu i-a putut uita. 

În același timp, în următoarea expediție l-am întâlnit pe Sorin Tara, pictorul sibian. Am mers împreună până în sat și mi-a oferit informații valoroase despre biserica ortodoxă și cea evanghelică. Pe cea din urmă a concesionat-o pe o durată de 30 de ani pentru a o restaura. El vrea să o picteze pe interior cu scene din istoria sașilor din Transilvania. Mi-a spus că, din moment ce biserica a fost înălțată de sași, iar el e singurul care mai are grijă de ea, consideră că tema pe care vrea s-o abordeze plastic este destul de justificată.

Tara mai are în Engelthal și o casă la care, când noi am ajuns, lucra fratele său și alți câțiva meșteri. Aici este atelierul său momentan și locul unde am petrecut o noapte, o noapte în pustiu, dar în singura celulă vie a acelui sat. A fost destul de lungă, presărată de mici ațipiri și de trosnetul lemnelor de pe foc, pe care le mai puneam din când în când. 

Acestea și foarte multe alte lucruri vor apărea în filmul documentar. Cum am mai spus, vor fi mici întârzieri. Trebuie să finalizăm montajul și muzica de film, iar apoi să ne ocupam de recompense și organizarea premierei. Mai multe update-uri vor apărea pe pagina de facebook Proiect - Engelthal.

Mai jos aveți câteva imagini și două teasere. Enjoy!






luni, 20 ianuarie 2014

Blocul Rosenthal




Înaintea celui de-al doilea război mondial, Banca Națională a României (BNR) a decis să contribuie la bunăstarea propriilor angajați și a construit pe un teren de 2 700 metri pătrați, cu aproximativ 35 de milioane de lei, Casa de pensiuni, împrumuturi și ajutoare a funcționarilor BNR, sub supravegherea arhitectului șef al băncii centrale, Radu Dudescu. Tot el a pus aici bazele Asociației culturală și sportivă a funcționarilor BNR, unde organiza cursuri gratuite de limbi străine, excursii în afara Bucureștiului și punea bancherii să facă sport.
Clădirea a fost construită în locul fostului magazin de lux cu porțelanuri fine numit Rosenthal, de unde și denumirea populară a locului. Avea un subsol pe două niveluri, cinci etaje de birouri, o sală de conferințe la etajul șase, una de sport cu anexele necesare la șapte și un bufet la opt. Parterul era rezervat spațiilor comerciale oferite spre închiriere. Era pentru prima dată când în București se construia o clădire cu prăvăliile retrase de la stradă, care permitea pietonilor să circule pe sub arcade, adăpostiți de ploaie sau feriți de căldură. Până în anii 90, când clădirea a fost abandonată, iar arcadele ei au devenit toalete publice.