joi, 29 martie 2012

Amintiri din Casa Miclescu

D-le Iony, sper să nu vă supăraţi că v-am strâns vorbele şi le-am adunat ca într-o pagina de jurnal. Intenţia mea a fost ca, în felul acesta, cât mai mulţi oameni să găsească mai uşor amintirile dumneavoastră pe care, cu mare drag, ni le-aţi împărtaşit.


* * *


0b
11Acea scară ajungea în camera mea, în care ne jucam când eram copii. Asta prin anii '50. Sub noi locuiau celebrul pictor Ştefan Szony cu soţia lui, Mery, şi cu fiicele lor, Julieta şi Anca. Pe atunci, casa era de o superbitate nedescrisă! S-au făcut şi câteva filme acolo. Jos, la subsol, locuia o femeie bătrână pe care o chema Dna. Filip şi alte două femei nemţoaice, care plecaseră în Germania. Dna. Filip era cam retrasă, dar era foarte bună cu mine şi cu Anca. Ancăi îi era cam frică să meargă jos acolo, la subsol. O chemam „vrăjitoarea” pe Dna. Filip, săraca! Dânsa cosea mai tot timpul câte ceva, iar de sus o auzeam pe Dna. Mery, mama Ancăi, strigându-şi copila. Sus, în partea opusă de unde stăteam noi, locuia Dna. Ralet. Îmi aduc aminte că venea lume aleasă la dânsa. În spate, jos la parter, era o casuţă în care stătea o fetiţă pe nume Emilia, iar la terasa aceea superbă din faţă locuia familia Roseti cu fiica lor, Ina. Apoi mai apărea şi Julieta câteodată şi stăteam ore întregi jucându-ne în curte. 

i
Şi cam atât despre anii aceia care au fost atât de plăcuţi, mai ales atunci când faceam plimbările de seară pe şosea cu părinţii şi ne opream la o cârciumioară, unde cânta cineva, iar noi mâncam mici... Apoi plimbările prin parcul Herăstrău rămân momente de neuitat, care şi acum, la vârsta mea, au ramas foarte vii. Acum locuiesc de peste 30 de ani departe de ţară, dar pentru mine sunt cele mai frumoase imagini din viaţa mea! 

k
Tatăl meu a fost căpitan de armată, iar mama mea era artistă de operă (în limba maghiară) şi era mai tot timpul plecată în turnee internaţionale. În sala de deasupra familiei Szony aveam un pian mare şi negru, unde mama făcea repetiţii de canto. În cele din urmă, parinţii mei s-au despărţit şi în felul acesta ajunseserăm să ne mutăm în altă parte a Bucureştiului, la câteva minute de mers pe jos, în partea opusă a şoselei. După moartea pictorul Ştefan Szony în 1967, am fost în vizită la Anca. Curtea era deja plină de ţigani. Întreaga curte din faţă era transformată. Livada din spate nu mai era. Pomii din faţă au fost tăiaţi barbar, aceştia fiind înlocuiţi cu sârme pe care erau atârnate haine la uscat. Şi când mă gândesc în urmă, când Casa de Modă din Bucureşti precum şi alte societăţi la vremea respectivă făceau poze pentru reviste, în timp ce Anca şi cu mine priveam totul dintr-un copac mare de nuc, unde ne urcam mereu. Şi bineînţeles, copacul acela a fost tăiat împreună cu alţi doi copaci de renglota, patru de gutui (din spate), un plop înalt din dreapta terasei, unde locuia Dna. Roseti, doi pomi de brazi şi toate florile înalte care încercuiau întreaga clădire. Era minunat! Am denumit-o „Paradisul de altădată”.

(text extras din comentariile D-lui Iony)

* * *

 Astăzi, Juliet Szönyi este o actriţă cunoscută pentru rolurile jucate în „Toate pânzele sus” sau „Felix şi Otilia”. În acelaşi timp, sora ei, Anca S. Thomas, a debutat în cariera cinematografică jucând în „Burebista”, „Ciuleandra”, „Ziua Z”, „Viraj Periculos” şi „Tănase Scatiu”.

joi, 15 martie 2012

Str. Icoanei 4-6, 8

Vizavi de Școala de fete de pe strada Icoanei se află câteva clădiri abandonate construite în perioada interbelică, care aparțin societății imobiliare grecești Raptis Kavouras. În 2009 Asociația Prietenii Școlii Centrale și ong-ul Salvați Bucureștiul împreuna cu Toader Paleologu, ministrul culturii de atunci, au împiedicat construcția unui turn de 14 etaje pe acest teren. Astfel că, la nr. 2 încă se mai află Restaurantul Moldova, redeschis de mai bine de un an, lângă se impune o fostă clădire a pâinii, adică o brutărie, construită în stil neoromânesc, cu două etaje și mansardă, iar la nr. 8 se prăpădesc niște case prin care odinioară își făceau culcuș oamenii străzii. Fiind în apropierea unei școli considerată monument istoric de interes național, autoritățile au luat măsuri pentru a izola acest spațiu atât de predispus la incendii.

Părea o ţintă foarte bună pentru o explorare urbană. Astfel că, pentru a ajunge în clădirea pâinii trebuia să intrăm prin casa alăturată şi să ajungem în curtea din spatele ei. De acolo am urcat în podul altei case lipită de spatele clădirii-ţintă si am traversat cu atenție acoperişul destul de abrupt ca să ajungem la intrarea în podul celei de-a treia case. În acest fel am ajuns în curtea clădirii cu pricina. (sursă informații)


pano6
6
Str. Icoanei 4-6 (fosta clădire a pâinii)
pano1
pano2
Interior
pano5
Interior
8
Una din scările din pod.
1
Curtea fostei clădiri a pâinii.
Următoarele imagini sunt din fosta clădire a pâinii (Str. Icoanei 4-6)

4
9
7
5
3
pano4
pano3
2

duminică, 11 martie 2012

vineri, 9 martie 2012

Statuia Traian

statuie3


Vasile Gorduz (1931-2008)
Trecând prin faţa Muzeului Naţional de Istorie din capitală am descoperit o copie a statuii "Traian" lucrată de sculptorul Vasile Gorduz (1931-2008). Originalul se află în curtea Academiei Române din Roma. Statuia îl înfăţişează pe Traian ţinând în braţe lupoaica. Artistul şi-a lăsat amprenta asupra lucrării inventând un simbol care reflectă simbioza daco-romană. Astfel, steagul dacic a fost unit cu lupoaica.

Statuia "Traian" din curtea Academiei Române din Roma (sursa foto)
Simbolul inventat de Gorduz pentru simbioza daco-romană (sursa foto)

statuie2
statuie1

marți, 6 martie 2012

Reclame vechi

Mergand la pas prin centrul vechi nu am putut să nu colecţionez câteva din vechile reclame ale diverselor magazine bucureştene. Astfel, am întocmit un colaj din bucăţi de trecut ce continuă să ne invadeze cotidianul. 


Picture 008

Fosta fabrica de paine


Undeva ascunsă în spatele blocurilor de lângă gura de metrou Piaţa Victoriei se află o mică arie de teren pe al cărui spaţiu se întinde o clădire şi nişte anexe.

UPDATE: Este vorba de fosta fabrică de pâine aparţinând Întreprinderii de panificaţie "Pajura", care avea un regim de lucru non-stop. Începând cu demolările din '80, atât fabrica cât şi anexele ei au fost restrânse, ajungându-se la suprafaţa pe care o ocupă şi în ziua de azi. Fabrica a funcţionat până în anii '90 când şi-a încheiat activitatea în plină expansiune a fabricilor de pâine "turcească". (mulţumesc lui Vlahul pentru aceste informaţii)


pano1
1
2
3
4
5
6
7

luni, 5 martie 2012

Casa parasita

Lângă vila Patzelt-Beniş de pe Intrarea G-ral Christian Tell se află o altă casă abandonată.

pano9
8
pano8
pano7
6
pano6
1
9
7