duminică, 29 mai 2011

Forturile Bucurestiului




Fortul No. 1
CHITILA







ISTORICUL LUCRARILOR DE FORTIFICATIE


Tipuri de forturi:

TIP 1: Chitila si Otopeni;
TIP 2: Mogosoaia si Jilava;
TIP 3: Pantelimon, Cernica, Catelu, Leurdeni, Popesti, Berceni, Magurele, Bragadiru, Domnesti, Chiajna;
TIP 3 MIXT: Tunari (avand lucrarile inaintate, n-a putut fi redus la tip 3);
TIP ACUATIC: Stefanesti;
TIP UNIC: Afumati.

Ultimele doua deriva din forturi de tip 2.









Manastirea Chiajna

Ruinele Manastirii Chiajna se afla la periferia Bucurestiului, la marginea cartierului Giuleşti-Sârbi, langa o groapa de gunoi. Constructia ei a inceput in timpul domniei lui Alexandru Ipsilanti (1774-1782) şi a fost terminata în timpul domnului fanariot Nicolae Mavrogheni (1786-1790). A fost construită în stil neoclasic, având dimensiuni mari pentru acea vreme: 43 metri lungime si 18 inaltime, ziduri groase de 1 si 2 metri.
Urma să să fie unul dintre cele mai importante lăcaşuri de cult româneşti ale vremii, însă nu s-a întâmplat aşa. Preoţii nu au slujit niciodată în ea, fiind bombardată de către turci chiar înainte de sfinţire. Aceştia crezuseră că acolo ar fi fost mai degrabă o cetate, şi din acest motiv au încercat să o distrugă. Astfel, toate actele ei au ars în întregime. Cu toate acestea, construcţia a rămas în picioare. Turla bisericii s-a prabusit abia la cutremurul din 1977.

Mănăstirea a fost părasită pe timpul ciumei din vremea domniei lui Alexandru Ipsilanti. Alte surse susţin că mănăstirea funcţiona în 1792, dar a fost părasită în vremea ciumei, cand domnitor era Mihai Sutu. Una din legende spune ca insusi mitropolitul Tarii Romanesti, Cozma, a murit din aceasta cauza chiar in aceasta biserica.


Alexandru Ipsilanti si Nicolae Mavrogheni












Filmul Craii de Curtea Veche (1995), ecranizat dupa romanul lui Matei Caragiale.
Au avut loc filmari in manastirea Chiajna.


joi, 26 mai 2011

Statuile din Parcul Izvor

Candva ne dadeam intalnire la fantana, la coada calului ori la statui. Se stia exact despre ce locatie se facea referire. Universitatea arata la fel. Unde ne vedem azi? La fantana. Ma indoiesc ca trecatorii, cu tonele lor de ganduri, probleme si planuri simt ca lipseste ceva din peisaj. Altii sunt indignati de prezenta santierului care se pare unul de lunga durata. Dar, sa fim seriosi, cati dintre noi mai vad inca statuile pe vechile lor socluri? Bineinteles imaginare. Mereu e o veste buna facuta cunoscuta, aceea ca peste mai mult sau mai putin timp vor fi reasezate. Mai mult de atat vom avea o parcare subterana. Pe acest fundal cenusiu cu promisiuni pe masura, mai apar in urma sapaturilor temeliile academiei, cimitirului si bisericii Sf. Sava. O salata de obiective! Ce va fi? Vom vedea. In orice caz statuile sunt la loc sigur si m-am asigurat personal de acest lucru. Am dat chiar si o nota melancolica articolului prin compararea cu cateva fotografii din trecut.
Iar ca fapt divers, Parcul Izvor arata foarte bine.